Poem neterminat I

În seara Sfântă de Crăciun,
Trecuta-i în eternitate
Şi ne-ai lăsat pe toţi ceilalţi,
Să ducem lupta mai departe.

Ai câştigat o bătălie
Cu-o viaţă dură, inegală,
Şi ai trecut la Dumnezeu,
În lumea Lui, etern reală.

În seara Sfântului Crăciun,
Ne-ai dat la toţi strigare,
Să-ţi fim acum la căpătâi
Că-i ultima chemare.

Şi cine s-a grăbit, sosi
Şi le-ai simţit durerea,
Iar pentru cei ce sunt pe drum
Tu le păstrezi tăcerea.

O zi întregă am întrebat
De tot mai ai durere,
Iar tu-mi spuneai tot mai şoptit,
Că umbli printre stele.

Şi te-am lăsat să înţelegi
Să-mi spui cât e de bine,
Şi dacă nu vrei să mă iei,
Alăturea de tine.

Mi-ai spus ceva ne-înţeles,
Făcându-mi semn cu mâna.
Că pleci la Tatăl tău Ceresc,
Şi să mă rog într-una.

Şi dacă el mă va ierta,
Pe acelaşi drum, tu mă aştepţi
Dar pân' atunci, mă vei veghea,
De sus din bolţile Cereşti.

(27 decembrie 2007, ziua înmormântării soţiei dragi, de neînlocuit, Neguţa.)