Poem neterminat XXXVIII

N-AM PLÂNS …

N-am plâns când trebuia să plâng
Şi-acum mi-e sufletu-necat
Dar poate nici n-am înţeles
Cât de uşor faci un păcat!

N-am înţeles că viaţa zboară
Şi nu mai ne-ntâlnim cu ea
Căci n-o avem şi-a doua oară
Oricât de mult noi doi, am vrea.

N-am plâns când trebuia să plâng
Şi nici la piept te-am adunat
Acum s-a adunat tot dorul
Dar ce folos că ai plecat!

De ziua mea te-am asteptat
Precum în fiecare an,
Să fii alăturea de mine
Cu mustul dulce în pahar.

Dar via-i încă neculeasă
Şi boabele – au căzut pe jos,
Căci n-are cin’să le culeagă
Şi singur sunt neputincios.

N-am plâns când trebuia să plâng
Frumosul fir de trandafir,
Dar plâng de- acum în orice zi,
La poarta unui cimitir.

14 septembrie 2008

Poem neterminat

...