Aniversare

Revista Dor de Dor a ajuns la numărul 36. Ani de apariţie neîntreruptă, ani nu tocmai uşori pentru poetul şi jurnalistul Marin Toma, tatăl şi mama revistei care apare acum în haine noi.

Din motive pe care nu le voi expune aici, nu m-am abonat la revistă. Din când în când, o mai primesc, prin amabilitatea domnului Marin Toma. Şi vă voi spune, în câteva cuvinte, cum arată azi şi ce conţine acest număr. Am în vedere faptul că acest blog va fi mai uşor de mânuit de domnul Marin Toma şi îi voi preda frâiele lui.

În urmă cu doi ani, primeam primele numere ale revistei despre care auzisem întâmplător. Era o revistă cu un conţinut bogat, în paginile ei semnau poeţi valoroşi, prozatori cunoscuţi, autori de poezie mai puţin cunoscută pe meleagurile noastre. Am recunoscut scriitori pe care îi admiram şi m-am antrenat în colaborarea le revistă.

Acum, revista are, aşa cum spuneam mai sus, o haină nouă. Arată ca toate revistele care ne atrăgeau privirile: format A4, hartie lucioasă, coperta color. În interior, savurosul editorial semnat Nicolae Rotaru, cel pe care mulţi dintre noi îl ştim de la PENTRU PATRIE. Apoi, rubrica "Scuzaţi, pardon, bonsoar!", semnată de Gheorghe Frangulea. Ultima pagină este rezervată MEMORIEI PĂMÂNTULUI ROMÂNESC.

Câteva rubrici:

- Poezia Dorului şi a Iubirii, Poezia eternă, Medalion literar
- Cronică literară
- Glasul bisericii
- Portrete în peniţă
- Reportaj
- Cronica cărţii
- Eseu
- Proză
- Atitudini
- Festivaluri
- Despre frumuseţea oamenilor şi sufletele lor


Aş putea spune mai multe, dar mi-e teamă că nu veţi mai căuta revista să o citiţi în linişte. Vă mai spun doar că, pe copertă "Străluceşte Luceafărul Poeziei Româneşti", o pagină cu poezii de Mihai Eminescu. În interior, veţi găsi poezii scrise de George Ţărnea, Maurice Couquiaud, Andrei Fischof, dar şi de poeţi care au mai publicat în această revistă.

Să-i urăm revistei "Viaţă lungă şi bogată!", iar Redactorului şef, domnului Marin Toma, putere de muncă şi multă înspiraţie, colaboratori mulţi şi buni!

Culorile viselor

Poem neterminat XXX

O, viaţa toată ţi-a fost un scurt poem,
Atât de scurtă şi învolburată
A fost atât de grea, ca un blestem,
Dar fără steagul negru de la poartă.


În zilele cât a vestit sfârşitul,
Poemului ce nimeni nu-l va termina.
Eu mai speram să-i scrim iar începutul
Şi n-am crezut că tu, o clipă vei pleca.

Duminică, 22 iunie 2008

Poem neterminat XXIX

Eu tot mai singur













Eu tot mai singur mă trezesc din noaptea mută
Iar ziua mă-nbolnăvesc de-aceiaşi suferinţă
Dar mai privesc plângând tabloul de la nuntă
Şi mi te simt aproape-n scunda cămăruţă.

În zorii reci ai dimineţilor de vară,
Când florile-şi desfac petale către stele
Mă plimb şi mi te cat precum odinioară
Când tineri ne iubeam şi tremuram ca ele.

Dar astăzi, eu rămas-am prea de vreme singur
Cu doruri ne-ncepute să-mi alin durerea .
Şi-n fiecare floare-n fiecare mugur,
Să te păstrez pe tine să-nţeleg tăcerea

21 iunie /parastasul de 6 luni.

Poem neterminat XXVIII

Regina nopţii

Toate florile sădite tu le-ai dăruit iubirii.
Astăzi te iubesc şi ele precum este-n legea firii,
Le-ai sădit spre nemurirea sufletului doritor
Le-ai lasat spre amintirea celor mistuiţi de dor.

Doară una dintre toate-şi pune o rochiţă albă
Şi uşor pe drumul serii se opreşte sub fereastră.
Tot privind la trena rochii şi-nălţimea albă-a frunţii
Mă închin coroanei tale, dulcea mea, regina nopţii!

10 iunie, 2008 *marţi

Poem neterminat XXVII

Trandafirii albi

Trandafirii albi pe care i-am iubit,
Au înflorit şi încă au boboci.
M-aplec şi mângâi câte o petală,
Spunându-le că tu, ai să te-ntorci.

Atâtea flori azi îmi desfată ochii,
Şi toate - ţi cată al chipului surâs
Iar unele te-aşteaptă-n pragul porţii
Să te întorci aşa cum le-am promis.

2 iunie, 2008

Poem neterminat XXVI

Atât de mult…

Atât de mult mă înconjoară teama,
Şi-atât de mult mă cred un păcătos,
De ce nu am primit eu semnul de la tine
Precum vorbit-ai cu Iisus Hristos?

Să vin şi eu alăturea de tine,
Ori, n-am spăşit păcatele lumeşti?
Mai dă-mi măcar o veste că e bine
Şi-atâta linişte pe unde eşti!

25 mai 2008

Poem neterminat XXV

Privind în urmă

Privind în urmă, ce-am trăit?
O viaţă – vâlvătaie aprinsă,
La mijloc focul potolit
iar la sfârşit, flacăra-i stinsă...

Zadarnic caut prin sertare
Să aflu poza de la nuntă.
Ce mi te-aduce mai aproape,
De inima mea veşnic frântă.

Dar văd un act îngălbenit!
Cu data când tu te-ai născut.
Şi numele a doi părinţi...
Pe unul nu l-am cunoscut

22 mai, 2008

Poem neterminat XXIV

Să ştii că n-am pierdut speranţa

Să ştii că n-am pierdut speranţa
În clipa când ne-om regăsi,
Ori cât de greu mi-e-n lumea asta,
Pe tine nu te-oi părăsi.

Că tu îmi vei ieşi în cale,
Aşa frumoasă cum te ştiu
Şi adresându-mi o-ntrebare,
Îi vrei răspunsul mai tîrziu...


Vineri, 16 mai, 2008.

Poem neterminat XXIII

De-al tău suflet de femeie

În jurul meu, nimic mai bun,
Doar patu-n care-ai adormit.
Era în noaptea de Crăciun,
Când preot te-a împărtăşit.

De-atunci îl tot privesc, e gol.
Şi tot mai rece-i perna ta,
În orice zi îi dau ocol
Pe ea imi vărs şi lacrima.

Chiar de n-aş vrea, să mă înclin,
Lacrimi calde mă îneacă
Iar toţi aceia care vin,
Nu au cum, să mă-nţeleagă,

Că nu de vorba goală -a lor,
Aş avea mare nevoie,
Te-aş vrea pe tine că mi-e dor,
De-al tău suflet de femeie.

12 mai, 2008-05-12
Ora 22,54

Poem neterminat XXII

LĂSĂŢI - MI LACRIMA



Lăsaţi-mi lacrima să cadă
Pe lemnul crucii, învechită
Şi inima-mi ce-a fost de piatră
Mormântul rece să-l deschidă.

Lasaţi-mi lacrima să cadă
Pe florile de pe mormânt
Şi-n fiecare toamnă caldă
Să vin la ea să o sărut.

Lasaţi-mi lacrima să cadă
În zori de ziuă răcoroasă
Căci poate s-o gândi la mine
Şi-o vrea să vină iar acasă.

Joi, 1 Mai, 2008-05-01

Poem neterminat XXI

Mai lasă-mi Doamne !


Mai lasă-mi Doamne, o clipă
Steaua ce-n vis îmi apare.
S-o pot privi de pe prispă
În zori, încet cum dispare.

Să pot privi de-aproape
La raza ei divină,
Pe drumul dintre ape
S-o chem din nou să vină.

Joi, 1 mai, 2008

Poem neterminat XX

De azi dimineata


La ziua Învierii

“Hristos a Inviat, din morţi,
Cu moartea pe moarte călcând”
Şi azi, El ne cheamă pe toţi,
La rugă, iubire, cătând.

Şi fii bucuroasă femeie,
Că lângă el te-a adus,
Făptura ta, scumpă lumină,
Revarsă asupra-mi de sus!.


27 aprilie 2008, Sfânta zi de Paşti –

Poem neterminat XIX

FEMEIE

Ce mamă te-a purtat în pântec?
Ce Zeu i-a’nsămânţat rodirea?
Şi care dintre Sânziene
Ţi-a pus în scaldă… doar iubirea?
Eu zic că, poate-a fost Apollo!
Şi ea… zeiţa Afrodita!
Căci eşti precum, spuma mării;
Şi din priviri trimiţi ispita!
Oricum nu pari a fi femeie,
O pământeană’ntre femei
În jurul tău roiesc luceferi
Şi jertfe faci chiar printre zei.

Aş vrea să fii nepieritoare…
Iubirea să ţi-o simt din plin.
Căci, merităm toate acestea
Iar eu, la chipul tău… mă-nchin!

Marin Toma
20 mai, 2007-05-20

Poem neterminat XVIII

Rugă

De ziua ta, Neguţa
Să îmi apari în vis,
Să îţi sărut guriţa
Şi ochii care-au plâns,

Să vii mereu în casa ta.
Pe locul unde ne-am trăit
O tinereţe... nu-i aşa?
Şi unde am îmbătrânit.

Căci fără tine-mi este greu
Şi zilele - mi sunt cenuşii
Iar de atunci eu plâng mereu.
De ce-ai plecat şi nu mai vii?

Din seara Sfântă de Crăciun,
Rămâi ...o neuitată-n veci
Când te rugam să mai rămâi
Iar tu-mi spuneai... că ai să pleci

24.aprilie 2008

Aleea lalelelor