Poem neterminat XXIII

De-al tău suflet de femeie

În jurul meu, nimic mai bun,
Doar patu-n care-ai adormit.
Era în noaptea de Crăciun,
Când preot te-a împărtăşit.

De-atunci îl tot privesc, e gol.
Şi tot mai rece-i perna ta,
În orice zi îi dau ocol
Pe ea imi vărs şi lacrima.

Chiar de n-aş vrea, să mă înclin,
Lacrimi calde mă îneacă
Iar toţi aceia care vin,
Nu au cum, să mă-nţeleagă,

Că nu de vorba goală -a lor,
Aş avea mare nevoie,
Te-aş vrea pe tine că mi-e dor,
De-al tău suflet de femeie.

12 mai, 2008-05-12
Ora 22,54