Poem neterminat XXVIII

Regina nopţii

Toate florile sădite tu le-ai dăruit iubirii.
Astăzi te iubesc şi ele precum este-n legea firii,
Le-ai sădit spre nemurirea sufletului doritor
Le-ai lasat spre amintirea celor mistuiţi de dor.

Doară una dintre toate-şi pune o rochiţă albă
Şi uşor pe drumul serii se opreşte sub fereastră.
Tot privind la trena rochii şi-nălţimea albă-a frunţii
Mă închin coroanei tale, dulcea mea, regina nopţii!

10 iunie, 2008 *marţi