Poem neterminat XXXI
Şi azi...
Şi azi când îmi apari în vis
Frumoasă precum ziua-n zori
Nu pot să mă opresc din plâns
Şi mi te strig de-atâtea ori.
Nu pot să mă opresc din plâns
Şi atunci te caut printre flori.
Eu nu ştiu viaţa cum s-a scurs
Şi n-am crezut că poţi să mori.
De ziua mea aveai de gând
Să-mi chemi prieteni mulţi la masă
Dar ne-ai lăsat pe toţi plângând
Şi-un gol imens în viaţa noastră.
2 iulie 2008
Etichete: poeme neterminate
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire