miercuri, 2 iulie 2008

Poem neterminat XXXI

Şi azi...

Şi azi când îmi apari în vis
Frumoasă precum ziua-n zori
Nu pot să mă opresc din plâns
Şi mi te strig de-atâtea ori.


Nu pot să mă opresc din plâns
Şi atunci te caut printre flori.
Eu nu ştiu viaţa cum s-a scurs
Şi n-am crezut că poţi să mori.


De ziua mea aveai de gând
Să-mi chemi prieteni mulţi la masă
Dar ne-ai lăsat pe toţi plângând
Şi-un gol imens în viaţa noastră.


2 iulie 2008

Etichete:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire